luni, 27 ianuarie 2014

Flori negre, câmpii pierdute,
Greu a fi recunoscute,
Minți ușoare, ploi si vânturi
Unice-s p-aceste pământuri.

Viscolu-i greu de înfruntat,
Cadavrele-s greu de uitat,
Nimic nu va mai fi la fel,
Început-i doar model.

Doar glonțu-l simțeam cum venea,
Vedeam ură pe fața ta,
Nu mă simțeam doborât,
Dar știam că voi fi omorât.

Tristețe multă am citit,
În ochii celui călăuzit,
Să-mi scurteze tinerețea
Pentru a prinde el bătrânețea.

Lacrimi multe nu voi duce,
Durerea va fi doar dulce,
Plutiri în stele lucitoare,
Cântece nemuritoare.

Pentru cei pierduți în soartă,
Bucuria va curge ca stoarsă,
Sufletul mi lin acum
Siguranța lor e pe drum.


marți, 21 ianuarie 2014

Să începem cu o poezie de Lucian Blaga...

Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, piezis-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades si-ades un leac.
Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o soaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu si da.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.
Dragă-mi este dragostea
care face stea si stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele îsi stie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-năltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
căci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
si-un păcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paste.
Dragostea ne-o tină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

♥♥♥

Bună! Zilele de 14 și 24 februarie se apropie. Eu zic să le sărbătorim prin versuri. Să vedem ce iese!!!
Succes tuturor! 

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Ultima speranță




Fluturi, mii, se veștejesc,
Ca un covor de ceață,
Sufletele lor plutesc
Lăsându-și întreaga viață.

Neosteniți si plini de vlagă,
Se șterg din mintea ta,
Curgeau lacrimi de speranță,
Dar, acum au manta.

Sacrificii infinite,
Nimic sigur, doar incert,
Dar, viața îți tot spune:
Credința e de cel mai mare preț.

Tu crezi, dar îngândurat rămâi,
Te uiți în depărtare,
Vezi fum, fumul păgân
Și speranța îți dispare.

...

Astăzi punem ceva nou!

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Puterea durerii

 
Durerea se lasă peste tine,
Ea vine ca o vijelie,
Și te-nfășoară nenumărat,
Pân’ te vede epuizat.

De fiecare dată te-nvinge,
Dorința din tine stinge,
Se uită cu noblețe
Dar, te atacă cu sânge rece.

Inima tu n-o mai simți,
Dezamăgire cât cuprinzi
Dar, măcar ea e fericită
Că speranța ta e năucită.

Trebuie să vă afirmați!

 Buna!Aș fi foarte încântată dacă ați prezenta, pe pagina mea, operele voastre lirice, dacă ați comenta fiecare poezie scrisă de mine, de voi. De asemenea, vă aștept cu mare drag ideile pentru a realiza un blog cât mai reușit.

MAGIA E ÎN TINE!




Îi văd pe stradă, îi văd râzând,
Nu le înțeleg bucuria,
Văd cete de săraci cântând
Dar, nu le înțeleg măreția.


O masă întinsă și o flacără deasă
E sărbătoare pentru mine,
Un brad aurit și o casă aleasă
Pentru ei, e doar ficțiune.

Dezamăgită, îi privesc,
Le fredonez suflarea,
Aș vrea să merg să le vorbesc,
Dar, nu vreau a le întrerupe cântarea.

C-o întorsătură neașteptată,
Drumul lor surprinde,
O poartă, ani, nevizitată
Viață vrea a prinde.

Emoție multă și presiune,
Se abat asupra mea
Când trei copii cu gânduri bune,
Mă învață a spera.

Pe lângă jarul afumat,
Îi rog să se așeze,
Mulțumiri multe au lăsat
Când le-am întins monede.

Plecarea lor mi-a readus sufletul la tăcere,
Îmi era frică să pășesc spre fericire,
Dar, vedeam copiii plini de încredere
Și nu acceptam să mă îngrop iar, în amăgire.

Am ieșit din cercul meu vicios,
Lumea, nu-mi mai părea un haos,
Iar, oamenii și-au eliberat nostalgia,
Când, au văzut că în suflet e magia.